mb-menu-ro

Mitropolitul de Nafpaktos, Ierótheos, scrie despre Siria (partea a patra)

 

Mitropolitul de Nafpaktos, Ierótheos, scrie despre Siria (partea întâi)

Mitropolitul de Nafpaktos, Ierótheos, scrie despre Siria (partea a doua)

Mitropolitul de Nafpaktos, Ierótheos, scrie despre Siria (partea a treia)

 

Încheiem astăzi relatările Mitropolitului Nafpaktosului, Ierótheos, ce a consemnat în jurnalul său personal experiențele trăite în mijlocul creștinilor ortodocși ai Patriarhiei Antiohiei, în urmă cu 25 de ani. Cugetări și imagini din vremuri mai bune, când ortodocșii din regiune nu trăiau cu frica morții. Însemnările din paginile de jurnal ale Înaltpreasfințitului Ierótheos au o însemnătate aparte, pentru că ne ”transportă” într-o altă epocă, într-un alt colț de lume, nu prea departe de țara noastră, unde viața pe atunci curgea cu totul altfel. Pe atunci actualul Patriarh al Antiohiei, Ioannis, era simplu preot, iar fratele său, Mitropolitul Alepului, Pavel, despre a cărui soartă, din aprilie anul acesta, nu se mai știe nimic, punea bazele Mitropoliei Alepului.

Mitropolitul Nafpaktosului, Ierótheos, împreună cu Mitropolitul Alepului, Pavel, în Sfânta Biserică a Prorocului Ilie din Alep (2001)Mitropolitul Nafpaktosului, Ierótheos, împreună cu Mitropolitul Alepului, Pavel, în Sfânta Biserică a Prorocului Ilie din Alep (2001)Textul care urmează aparține Înaltpreasfințitului Mitropolit de Nafpaktos și Agios Vlasios, Ierótheos, iar fotografiile provin din arhiva sa personală:

Câteva constatări din anul 2001

Nu este locul aici să prezint toate constatările mele din călătoriile făcute în Siria și Liban. Cu toate acestea, mă voi limita la a consemna câteva dintre ele.

1. Creștinii ortodocși din Siria și Liban, care aparțin Patriarhiei Antiohiei, își spun Rum Orthodox, adică ortodocși romei, având conștiința că ei sunt băștinașii acestei regiunii, câtă vreme arabii sunt cei care au ocupat-o în urmă cu secole, după cum, de asemenea, au conștiința că sunt urmași ai creștinilor Imperiului Roman, pe care îl numim Bizanț.

Acesta este motivul pentru care la slujbele sfintelor biserici și la Dumnezeiasca Liturghie o strană a psalților cântă troparele în limba greacă, chiar dacă nu înțeleg această limbă, iar cealaltă strană, în limba arabă. O fac pentru astfel își exprimă identitatea. Sunt romei de limbă arabă și îi iubesc pe Yiunan, adică pe creștinii ortodocși din Grecia, ca unii care, și unii și alți, provin din Imperiul Roman Creștin.

2. Există o mare deosebire între Occident și Orient. În Occident societățile, influențate de teologia scolastică și de metafizică, au creat comunități individualiste, în care domină omul, de multe ori fără Dumnezeu.

Este semnificativ faptul că creștinii occidentali, ca reacție la absolutismul Papei, au ajuns la Reformă și prin lozinca mai-marilor politici cujus regio, eius religio [celui căruia îi aparține regiunea, a aceluia este și religia] s-a impus în fiecare regiune o confesiune, iar mai târziu, desigur, au ajuns la ateism și agnosticism. Și astfel a ajuns să domine elementul umanist. Dimpotrivă, în Orientul Mijlociu, societățile sunt teocentrice. Desigur, nu trăiesc toți potrivit Legii Dumnezeului lor, dar este firesc ca religia să înrâurească indirect sau direct viața lor. În limba arabă există foarte multe expresii cotidiene care conțin numele lui Dumnezeu.

3. Occidentalii și orientalii se deosebesc și în ce privește modul de gândire și de viață. Când întâlnești occidentali și îi privești în față, constați că ochii lor sunt cu totul plați, câtă vreme ai orientalilor au adâncime, caută altceva, caută sensul existenței. Această însușire a orientalului oferă Bisericii din regiune posibilitatea de a da răspunsuri ortodoxe la întrebările existențiale ale omului, considerate, de pildă aici, în Grecia întrebări superflue și absurde.

4. Popoarele orientale au de înfruntat multe probleme, au de-a face cu diverse curente ideologice, teologice și existențiale. Fapt care îi face mai maturi, dar și mai statornici în modul lor de viață. În casele lor există semne vădite ale religiozității, icoane și candele, copiii sunt crescuți în tradițiile creștine, deși statul nu a instituționalizat oficial orele de religie în școli.

Un rol important îl joacă Biserica Ortodoxă prin parohiile ei, dar și prin intermediul mănăstirilor. În regiune există câteva mănăstiri bine organizate, care urmează tipicul aghiorit și au o înrâurire deosebită asupra regiunii. De curând s-a construit o preafrumoasă mănăstire în cinstea Maicii Domnului, unde este urmat tipicul aghiorit.

5. Facultatea de Teologie din Balamand joacă un rol important în dezvoltarea vieții creștine ortodoxe, pentru că de aici ies teologi, preoți și episcopi ai Bisericii. Deja astăzi cei mai mulți mitropoliți și episcopi sunt absolvenți ai acestei facultăți.

Faptul că se învață limba greacă este foarte important, și nu privesc acest lucru din punct de vedere naționalist, ci bisericesc. Apreciez faptul că li se dă studenților posibilitatea să citească textele în original, texte care sunt deja traduse în arabă și în alte limbi, după cum, de asemenea, au posibilitatea să viziteze Grecia și mai cu seamă Sfântul Munte și să cunoască Ortodoxia de limbă greacă.

Deja studenții cărora li se predă limba greacă, vin vara în Grecia și sunt găzduiți de Sfânta Mănăstire Pentélis, având posibilitatea să urmeze cursuri intensive de limba greacă și, ceea ce este cel mai important, vin în contact cu tradiția noastră elenă”.

* * *

Aceste câteva fragmente din jurnalul meu personal schițează situația din Siria, așa cum am cunoscut-o eu în anii 1988-1990 și în 2001, și care nu se deosebește esențial de perioada de dinaintea începerii războiului.

Ceea ce se întâmplă acum în Siria este foarte straniu. Regimul politic este militar, a fost impus în urmă cu 40 de ani de către aleviții din Siria, care sunt o sectă șiită a Islamului, așadar, avem de-a face cu un regim dictatorial. De asemenea, faptul că aleviții au deținut puterea atâția ani la rând a condus la situații de corupție. Însă, aleviții le permit creștinilor să își exercite cultul în libertate. Regimul acesta este susținut, între alte țări, și de Rusia.

Cei care se opun acestui regim și participă la revoluție fac parte din diferite grupări antagonice, teroriste sau nu, alcătuite din musulmani fanatici, angajați în masacrarea creștinilor. Iar aceste grupări teroriste și fanatice sunt susținute de creștinii din Occident.

Desigur, acestea nu sunt fapte care pot fi interpretate din prisma convingerilor religioase, ci exclusiv pe baza criteriilor geopolitice și economice. Ceea ne doare este faptul că creștinii ortodocși ai zonei suferă în momentul de față, sunt nevoiți să se mute în Liban sau în alte țări, și astfel are loc o ”curățire” religioasă a regiunii din motive care se vor vădi în viitor și, desigur, suntem martorii unei adevărate catastrofe culturale, căci sunt distruse, bombardate și arse biserici și mănăstiri cu o mare tradiție.

Se cuvine să ne rugăm lui Dumnezeu pentru întreagă această regiune, ca să înceteze războiul și, mai ales, să ne rugăm pentru creștinii de acolo, care îndură urmările acestui război nimicitor!

  • Vizualizări: 2035

Χρησιμοποιοῦμε cookies γιὰ νὰ βελτιώσουμε τὴν ἐμπειρία σας στὸν ἰστότοπο μας.  Διαβάστε Περισσότερα - Ἀποδοχή.

We use cookies to improve your site experience. Read More - Acceptance